De-a lungul timpului, standardele privind frumusetea s-au modifcat constant. Vreme indelungata, femeile au purtat parul lung, ridicat. Pana dupa epoca victoriana, nu se tundeau, pentru ca standardele de frumusete ale acelor vremuri cereau coafuri sofisticate, imense.
Anii ’20, marcati de tunsoarea bob
Dupa austera perioada victoriana, anii ‘20 au adus o noua era şi, prin urmare, un nou stil de viaţă. În aceşti ani, schimbările adoptate de femei au fost nu doar la nivelul vestimentaţiei (era timpul rochiilor scurte până genunchi şi al pălăriilor în formă de clopot), ci şi la nivelul tunsorilor: a devenit la modă părul scurt, vopsit cu henna sau decolorat cu peroxid.
Tot în această perioadă au apărut şi produsele de vopsire a părului.
Anii 30, simbolul onduleurilor
În anii ‘30, odată cu Marea Recesiune, au apărut noi schimbări, nu doar ale stilului de viaţă, ci şi în ceea ce priveşte machiajul şi coafurile. Look-ul tineresc şi rebel al decadei precedente a fost înlocuit de unul mai delicat, mai temperat şi mai feminin.
Chiar dacă pălăriile erau acum la modă, acestea nu acopereau complet coafurile, ci le puneau în valoare. Erau foarte purtate onduleurile Marcel, după numele celui care le-a inventat la sfârşitul epocii victoriene, iar părul era vopsit cu henna sau decolorant.
Anii ‘40, glamour absolut
În ciuda războiului, moda nu prea a avut de suferit. Stilul de a se îmbrăca al femeilor acelor timpuri era foarte practic, însă şic şi elegant. Buclele erau foarte în vogă, iar pentru a le obţine, doamnele, după ce îşi spălau părul cu un şampon simplu şi aplicau un produs de coafare, îşi rulau părul cu ajutorul clipsurilor, fie cu al “moaţelor”.
Anii 50 înseamnă tapaj
În anii‚ 50, televiziunea şi revistele au început să publice tot mai multe informaţii legate de îngrijirea şi coafarea părului, bucurându-se de un real succes în rândul doamnelor. Coafurile acelor ani pot fi descrise destul de simplu: bufante. Părul a reînceput să fie purtat înalt.
Majoritatea adolescentelor încercau să copieze acasă stilurile actriţelor preferate, Marilyn Monroe, Elizabeth Taylor sau Ginger Rogers.
Anii '60, dedicaţi modei hippie
În anii '60, fixativul devenise cel mai folosit dintre produsele cosmetice, în special pentru cocurile în vârful capului. A apărut moda hippie, cu părul lung, lăsat liber sau aranjat cu ajutorul eşarfelor sau bandanelor, şi decolorat adesea, în încercarea de a se obţine efectul de păr scăldat în soare, cu reflexe blonde.
Se foloseau din abundenţă accesorii, fie flori, eşarfe sau pălării, fie şnururi aplicate prin răsucire sau împletite în şuviţe.
Anii ‘70 coafuri extravagante
Coafurile din anii ‘70 semănau puţin cu cele purtate în anii ‘50, însă erau mult mai naturale şi mai puţin rigide. Doamnele au început să poarte părul tot mai lung, cele mai îndrăzneţe folosind fierul de călcat haine, pentru a-şi îndrepta părul, ceea ce a dus, bineînţeles, la o degradare puternică a acestuia.
Acum au început să îşi taie părul în scări, obţinând un plus de volum.
În această perioadă s-a dezvoltat mişcarea punk, adepţii ei purtând părul vopsit în culori excentrice, de la verde la roşu, tuns în modalităţi cât mai extravagante cu putinţă.
A apărut şi aşa-zisa creastă de cocoş, purtată de tot mai mulţi tineri.
Anii ‘80, rezervaţi experimentelor
În anii ‘80, muzica pop a început să câştige tot mai mult teren, iar cârlionţii lui Michael Jackson erau purtaţi de tinerii din întreaga lume. Sunt consideraţi anii experimentelor: culori în meşe, vopsirea doar a unei porţiuni de păr, tunsorile geometrice, stilul gotic.
Gelul de păr, spuma sau fixativul, permanentul erau folosite din abundenţă, pentru a face coafura cât mai voluminoasă.
În România, unde produsele de calitate se găseau foarte greu, se foloseau în locul acestora zeama de lămâie, gelul îndoit cu apă sau chiar berea.
Anii ‘90 înseamnă diversitate
Perioada anilor ‘90 a reprezentat o explozie de stiluri, anii tunsorilor scurte sau medii, care necesitau mai puţin timp pentru aranjare: pixie cuts, bob, tunsorile marinăreşti, soldăţeşti, părul ras. Părul lung era fie drept, fie ondulat şi încadra faţa ca o ramă, cu şuviţe separate spre faţă, în scări.
Spre sfârşitul acestor ani au devenit foarte în vogă buclele obţinute cu ajutorul ondulatorului, părul lung prins în coadă, meşele false, extensiile texturate sau dezordonate, tunsorile şcolăreşti ce completau stilul de îmbrăcăminte baby-doll.
Anii 2000 – totul e permis!
Un melanj de stiluri preluate din anii trecuţi şi îmbunătăţite de imaginaţia fiecărui hairstylist: coafura anilor ‘60, cu vârfurile ridicate, cu breton sau cărare, coafura sauvage a anilor ‘80, devenită o coafură naturală, cu bucle dezordonate, un look foarte sexy, părul drept, cu rădăcina ridicată şi multe altele.
Tunsorile scurte sunt extrem de naturale, iar pentru cele mai nonconformiste dintre noi tundorile asimetrice, puse în evidenţă de culori, sunt un must have.
Important este să ştii ce ţi se potriveşte şi de cât timp dispui pentru a te aranja!