Povestea emotionanta a acestei imagini! Micutul acesta si-a lasat periuta de dinti la ea in masina, apoi...

"A fost nevoie de periuta lui de dinti "pentru deplasare" ca sa-mi declanseze starea. Stau in parcare si plang. A fost al meu timp de doua saptamani si jumatate, insa in aceste zile si nopti l-am vazut zambind, l-am vazut dormind noaptea in loc sa se uite pe pereti terorizat, l-am vazut cum se da in leaganul copiilor mei. M-a numit "mama" si i-am spus de fiecare data cand am plecat ca daca i-am promis ca ma intorc, ma intorc. Am incercat sa il pregatesc pentru noua sa casa cat de mult am putut, dar acum este ora lui de culcare si noua lui mamica imi spune ca ii e dor de mine. I-am trimis o fotografie pe care sa i-o arate.

Primul lucru pe care oamenii mi-l spun este: "Nu as putea sa fiu asistent maternal. M-as atasa prea tare". Ei bine, sunt exact ca voi, ma atasez. Eram singura care stia cum sa-l adoarma si singura care stie ce gem ii place sa-si puna pe painea preajita. L-am ajutat cand a avut diaree si am fost frustata cand a spart ornamentele de Craciun. L-am privit in somn.

Raspunsul meu pentru persoanele care imi spun asta este: ma atasez de fiecare data. Ma intreb unde sunt ei acum. Ma viziteaza in somn si cateodata ma trezesc plangand. Ma doare. Cateodata ma doare atat de tare, incat nu pot sa respir. Insa este mult mai bine ca acesti copii sa simta dragostea mea decat nici sa nu stie ce inseamna acest sentiment. 

Nu exista niciun motiv pentru care un copil de opt ani care si-a privit mama in timp ce era ucisa sa nu cunoasca dragostea unui strain. Este criminal ca un copil de doi ani sa stea doua zile in biroul unui lucrator social cu hainele murdare doar pentru ca acestuia ii e frica sa nu se ataseze. Eu ma atasez. Acest sentiment a fost cea mai mare placere si cea mai mare onoare a vietii mele", scrie Rachel.